Instanța, pe calea controlului efectuat în cadrul plângerii contravenționale, poate înlocui sancțiunea suspendării dreptului de a conduce cu cea a avertismentului.
Art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 reglementează criteriile de individualizare a sancțiunilor aplicabile faptelor contravenționale.
Criteriile de individualizare calificate prin disp. art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevăd că la individualizarea sancțiunii este necesar să se aibă în vedere circumstanțele reale (pericolul social concret al faptei săvârșite, împrejurarea în care a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă) și circumstanțele personale ale contravenientului (ocupație, loc de muncă, familie, conduita anterioară și ulterioară, atitudine de regret). Aceste dispoziții sunt aplicabile atât sancțiunii complementare cât și celei principale.
Dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002 nu fac distincție după cum ar fi vorba despre sancțiuni principale și sancțiuni complementare, ci se precizează că “sancțiunea trebuie să fie proporțională (…)”, astfel că atât sancțiunea principală,cât și cea complementară trebuie să respecte condiția proporționalității.
În practica judiciară s-a stabilit că, individualizarea sancțiunii nefiind un atribut exclusiv al organelor constatatoare, și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, conform art. 6 și 7 din Convenția europeană a dreptului omului și conform disp. art. 53 alin. 2 din Constituția României, care consacră principiul nediscriminării.
În cauza Malige c. Franței, Curtea Europeană a considerat că și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care poate fi aplicată în materie contravențională are caracter “penal” în sensul art. 6 și 7 din Convenție, atâta timp cât poate să ducă, la acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a conduce. Or, dreptul de a conduce este util atât în viața de zi cu zi cât și în cea profesională, astfel încât, deși suspendarea dreptului de a conduce are un caracter preventiv, are și un caracter punitiv, similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, în cazul în care se aplică sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, aplicarea acesteia nu se poate dispune automat fără a putea fi supus controlului instanței, iar instanța are dreptul în condițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 să verifice și modul de individualizare al acestei sancțiuni.
De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constituția României statuează preeminența dreptului european față de dreptul sau practica internă.
În acest context, considerăm că a sustrage competenței instanței posibilitatea cenzurării unei sancțiuni dispuse de un organ administrativ ar însemna, în esență, dincolo de garanțiile specifice materiei penale, să-i nege chiar liberul acces Ia justiție, deoarece acest acces ar fi doar unul “teoretic și iluzoriu” atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Daca ne-am ghida dupa „litera legii” ar exista numai doua posibilități: fie sa se aplice in cazul contraventiilor de la art. 100 pct. 3, de la art. 101 pct. 3 si de la art. 102 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 sanctiunea amenzii si pe cea a suspendarii dreptului de a conduce, fara a considera vreodata ca faptele respective săvârșite, au totusi, in unele cazuri, un grad de pericol social redus si se impun sanctionare pe masura; fie sa se aplice in cazul contraventiilor de la art. 100 pct. 3, de la art. 101 pct. 3 si de la art. 102 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 sanctiunea avertismentului si deopotriva pe cea a suspendarii dreptului de a conduce, situație ce nu ar avea suport logic.
Însă legea trebuie interpretată în spiritul ei. Astfel, din dispozițiile cuprinse în art. 1 din OUG nr. 195/2002, se desprind cele trei scopuri ce se doresc a fi atinse prin adoptarea actului normativ: asigurarea fluentei circulatiei, asigurarea sigurantei a circulatiei pe drumurile publice și ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cât si a mediului.
În concluzie, deseori aplicarea mecanică a sancțiunii complementare este disproporționată față de circumstanțele concrete, atât reale cât și cele personale, în care s-a comis contravenția.
În cazul în care considerați sancțiunea aplicată ca fiind disproporționată, puteți formula plângere contravențională, pentru ca un judecător să analizeze eventuala înlocuire a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce cu cea a avertismentului.
Comentarii recente