ICCJ a analizat aplicarea deciziilor Curții Constituționale 297/2018 și 358/2022 privind prescripția și a decis că, Codul penal care nu prevedea întreruperea prescripției este lege penală mai favorabilă. Astfel, ICCJ a stabilit că cele două decizii referitoare la modalitatea de calcul a prescripției răspunderii penale sunt obligatorii și trebuie aplicate așa cum sunt ele. Asta înseamnă că cele doua decizii ale Curții Constituționale urmează să se aplice tuturor dosarelor aflate în stare de judecată, inclusiv dosarelor care se află în cursul urmăririi penale. Prin urmare, instanțele vor fi obligate să țină cont de faptul că prescripția specială nu a mai existat după decizia CCR 297/2018.

Esențial este faptul că deciziile Curții Constituționale rămân obligatorii potrivit Constituției și nu pot fi refuzate de la aplicare de către instanțe nici măcar prin interpretarea lor.

De asemenea, ICCJ a stabilit că împotriva hotărârilor definitive se poate formula contestație în anulare și astfel se poate obține anularea hotărârilor definitive de condamnare, dar numai în situația în care în apel nu s-a invocat decizia CCR 297/2018 cu privire la prescripția răspunderii penale. Mai exact, dacă anterior deciziei CCR 358/2022 au existat situații în care în apel, părtile și/sau avocații, au invocat intervenirea prescripției prin decizia CCR 297/2018, dar judecătorii au apreciat (în mod greșit) că acea decizie nu este aplicabilă, în această situație nu se mai poate obține anularea hotărârilor definitive de condamnare.

Art. 154(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

Pin It on Pinterest

Share This