Cele mai importante modificări privind Codul de procedură civilă

Începând cu data de 21 decembrie 2018, a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Principalele articole vizate de schimbări, au fost cele declarate neconstituționale de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dar și cele care au dat naștere unei practici neunitare la nivel național.

Cele mai importante modificări reglementate prin actul normativ sunt următoarele:

1. Regulile privitoare la invocarea necompetenței devin mai permisive. În acest sens s-a statuat că necompetența materială și cea teritorilă, și cea de ordine privată, când întâmpinarea nu este obligatorie, trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Așadar, termenul pentru invocarea excepției a devenit mai lung, însă această condiție suplimentară poate duce la tergiversarea judecării cauzei, deși prin impunerea ei s-a urmărit impunerea unei garații suplimentare în vederea judecării cauzei de către instanța competentă.
2. Au fost operate modificări în acord cu dezvoltarea tehnologiei actuale, privitoare la mijloacele de comunicare electronice. Astfel, s-a reglementat posibilitatea comunicării actelor de procedură și prin intermediul telefaxului și al poștei electronice, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Citațiile și celelalte acte de procedură se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta. Atunci când comunicarea actelor s-a realizat prin aceste mijloace, mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare. Acesta se va lista și se va atașa la dosarul cauzei.
3. În același sens, actele de procedură vor putea fi depuse și prin e-mail, mențiunea datei și orei primirii e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul instanței, făcând dovada în acest sens.
4. Reclamantului nu i se va mai putea cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței. Prin această măsură s-a urmărit eliminarea posibilității anulării unei cereri de chemare în judecată, atunci când obținerea unor informații nu țin de diligența părților.
5. Potrivit noilor modificări operate, celeritatea judecării cauzei va crește. Răspunsul la întâmpinare nemaifiind obligatoriu, așa cum era anterior, ci doar facultativ. Astfel, etapa scrisă a procesului va fi micșorată. Judecătorul în termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării, fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.
6. S-a reglementat o nouă procedură de audiere a martorilor și de consemnare a declarațiilor acestora. Dacă instanța găsește că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviința. În această situație, instanța va trece în încheierea de ședință atât numele părții și întrebarea formulată, cât și motivul pentru care nu a fost încuviințată. Iar dacă întrebarea este încuviințată, întrebarea, împreună cu numele părții care a formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal în declarația martorului. În acest fel s-a urmărit reducerea intervenției instanței în cazul consemnării declarației martorului, informațiile înregistrate având o acuratețe sporită.

În același sens, mărturia nu va mai fi dictată de președinte sau de judecătorul delegat, ci se se va scrie de grefier, care va consemna întocmai și literal declarația martorului. Așadar intervenția instanței va fi redusă considerabil, iar eventualele interpretări date de aceasta în momentul consemnării declarației vor fi eliminate.

7. În vederea aplicării unitare la nivel național a cauzelor de suspendare a judecății, au fost reglementate două noi cazuri de suspendare, respectivcând, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară și atunci când Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unui recurs în interesul legii.
8. Redactarea hotărârilor judecătorești se va face într-un termen mai scurt. Se prevede, că hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Așadar, hotărârile judecătorești vor trebui redactate în maxim 3 luni de la pronunțarea lor, însă legea nu impune nicio sancțiune în cazul nerespectării acestui termen.
9. O modificare importantă, care se impunea pe fondul nemulțumirii justițiabililor afectați de dispoziția instanței, este cea privitoare la menționarea inexactă a termenului de atac a hotărârii. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greșit de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței.
10. Nu vor mai putea fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.  În acest fel, se vor putea obține mai rapid hotărâri definitive în această materie, însă părțile vor fi private de un grad de jurisdicție.
11. În materia divorțului, dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. Anterior modificării, exista o practică neunitară la nivel național, unele instanțe considerând valabil și un eventual acord tacit cu privire la alegerea judecătoriei. Pentru a clarifica această problemă, dar și pentru a pune în acord norma națională cu dispoziţiile art.5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010, s-a prevăzut că acordul trebuie să fie unul expres. De altfel, norma europeană stabileşte că acest acord trebuie încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Prin urmare, manifestarea de voinţă trebuie să fie una neechivocă, clară şi exteriorizată, deci expresă.

 

Important! Modificările  Legii nr. 134/2010  privind codul de procedură civilă se aplică numai proceselor începute dupa data de 21.12.2018.

Av. Iosub Mihaela